Drepturile omului sunt indivizibile, interdependente si interdependente.

Telekom.ro
Share Button

Drepturile omului sunt indivizibile, interdependente si interdependente.Aceasta inseamna ca diferite drepturi ale omului sunt legate intrinsec si nu pot fi luate in considerare in mod izolat. A te bucura de un drept depinde de posibilitatea de a avea pe altii si unul nu este mai important decat restul.

Drepturile omului sunt universale

Acest lucru inseamna ca acestea se aplica in mod egal tuturor oamenilor din intreaga lume si fara limita de timp. Orice persoana are dreptul de a se bucura de drepturile omului fara deosebire in ceea ce priveste “rasa” sau originea etnica, culoarea, sexul, orientarea sexuala, handicapul, limba, religia, opiniile politice sau de alta natura, originea nationala sau sociala, nasterea sau orice alt statut social.

Trebuie sa subliniem faptul ca universalitatea drepturilor omului nu constituie in niciun fel un pericol pentru diversitatea bogata a indivizilor sau a diferitelor culturi; nu este sinonim cu uniformitatea.

Diversitatea necesita o lume in care toata lumea sa fie egala si sa merite acelasi respect. Acesta este motivul pentru care drepturile omului servesc drept standarde minime aplicabile tuturor fiintelor umane si ca fiecare dintre state si societati sunt libere sa defineasca si sa aplice norme mai specifice.

De exemplu, in domeniul drepturilor economice, sociale si culturale exista obligatia de a lua masuri pentru a realiza progresiv realizarea deplina a acestor drepturi, dar nu exista o pozitie stipulata cu privire la colectarea impozitelor pentru a facilita acest proces, dar este de competenta fiecarei tari si a fiecarei societati care va adopta aceste politici in functie de propriile circumstante.

Un rezumat istoric scurt

Ideea ca oamenii au drepturi inerente isi are radacinile in multe culturi si traditii. Putem vedea in numeroase exemple de mari lideri coduri de buna practica a valorilor consacrate in drepturile omului nu sunt “occidentale”, nici o inventie a secolului XX, ci un raspuns la nevoile umane si universale pentru urmarirea justitiei. Toate societatile umane au avut idealuri si sisteme pentru a asigura dreptatea, in cadrul traditiilor lor orale sau scrise, desi nu toate au supravietuit.

Istoria antica- dreepturile omului

  • Codul lui Hammurabi din Babilon (Irak, c. 2000 A.C.) a fost primul cod juridic scris, stabilit de regele Babilonului. El s-a angajat sa “faca dreptatea sa domneasca in imparatie, sa-i distruga pe cei rai si violenti, sa impiedice pe cei puternici sa-i asupreasca pe cei slabi, sa lumineze tara si sa promoveze binele poporului”.
  • Un faraon egiptean antic (c. 2000 i.Hr..C.) i-ar fi instruit pe subordonatii sai ca “atunci cand cineva a venit din Egiptul de Sus sau de Jos, ar fi trebuit sa se asigure ca totul este in conformitate cu legea care respecta obiceiurile si drepturile fiecarui om”.
  • Carta lui Cyrus (Iran, c. 539 i.Hr..C.) a fost elaborata de regele Persiei pentru poporul regatului sau si a recunoscut drepturile la libertate, securitate, toleranta religioasa, libertatea de miscare, libertatea de sclavie si unele drepturi economice si sociale.
  • Invataturile lui Confucius (c. 500 A.C.) contin conceptul de “ren” sau compasiune, si iubindu-i pe altii ca tema centrala. Confucius a spus: “Ceea ce nu-ti doresti pentru tine insuti, nu face altora”.” Dr. Peng-chun Chang, expert chinez in confucianism, care a jucat un rol activ in elaborarea Declaratiei Universale, considera ca confucianismul a pus bazele drepturilor omului.
  • Imam Ali Ibn Al Hussein a scris epistola drepturilor la inceputul secolului al VIII-lea. In opinia noastra, aceasta carta este primul document care stabileste drepturi importante asa cum au fost percepute la acel moment si prima incercare de a le aborda dintr-o dimensiune pozitiva. Epistola enumera metodologic 50 dintre aceste drepturi. Ele sunt, in spirit, ancorate in primele precepte islamice.

Vezi aici tot ce trebuie sa cunosti pe siteul https://www.consultanta-cedo.ro/.

Secolele XIII-XVIII

  • Evolutia ideii de drepturi universale ale omului se bazeaza pe conceptele de demnitate si respect ale civilizatiilor din intreaga lume de-a lungul secolelor. Cu toate acestea, ideea ca aceasta relatie trebuie sa fie consfintita in drept a avut nevoie de mult mai multe generatii pentru a se dezvolta, asa ca de multe ori tragem din anumite experiente istorice solutia legalizarii notiunii de drepturi. Fara indoiala, lista acestor experiente istorice nu este exhaustiva si, pe masura ce cunostintele noastre despre istoria altor culturi cresc, vom continua sa descoperim in altele noi impulsul istoric atunci cand vine vorba de legiferarea drepturilor.

Primele acorduri internationale: sclavia si munca

  • In secolele al XIX-lea si al XX-lea, au devenit evidente probleme legate de drepturile omului, cum ar fi sclavia, servitutea, conditiile brutale de munca si munca copiilor, ceea ce a dus la adoptarea in cele din urma a primelor tratate internationale privind drepturile omului.
    Desi ofera o protectie utila, baza unor astfel de acorduri a stat la baza angajamentelor reciproce dintre state. Acest lucru este in contrast cu acordurile moderne privind drepturile omului, in care obligatiile se aplica direct titularilor de drepturi individuale.

 

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *